Focul lui Sumedru la Bran - Noaptea în care se aprind poveștile

În fiecare toamnă, în noaptea dintre 25 și 26 octombrie, Branul se luminează în flăcările unei tradiții vechi de secole: Focul lui Sumedru. Este noaptea în care oamenii din sat și din împrejurimi se adună în jurul unui rug uriaș pentru a marca sfârșitul toamnei și începutul iernii.

Focul arde înalt, iar scânteile se ridică spre cerul rece de munte. Copiii aleargă în jur, tinerii râd și sar peste jar, iar bătrânii privesc în tăcere, amintindu-și de vremurile când obiceiul era însoțit de cântece și povești spuse la gura focului. Este un moment în care întreaga comunitate se reunește, iar focul devine mai mult decât o simplă flacără - este un simbol al purificării, al speranței și al continuității vieții.

Legenda spune că Focul lui Sumedru îl cinstește pe Sfântul Dumitru, protectorul păstorilor, cel care aduce frigul și închide anotimpul cald. Se spune că, odată ce focul se stinge, sufletele rele sunt alungate, iar oamenii pot începe cu inima curată un nou anotimp. Cenușa este uneori adunată și păstrată ca semn al unui an bogat și roditor.

La Bran, această noapte are o frumusețe aparte. Munții, deja acoperiți de brumă, înconjoară lumina rugurilor, iar satul se umple de râsete, cântece și miros de lemn ars. Turiștii se alătură localnicilor, descoperind o parte din sufletul autentic al României - o legătură între oameni, natură și tradiție.

Focul lui Sumedru nu este doar un obicei. Este o poveste vie, spusă în fiecare an prin flăcări, prin bucurie și prin amintirea că timpul trece, dar spiritul comunității rămâne mereu același.